Acad. Dinu Giurescu: Destramarea teritoriala ca interes de partid
Elitele si “jocul de glezne”
- Domnule profesor, in momentele de rascruce ale istoriei noastre nationale, elitele au iesit la rampa avand un cuvant greu de spus cu privire la derularea ulterioara a evenimentelor sociale si politice. Unde ne sunt astazi adevaratii oameni de stiinta si cultura?
- Din cate stiu, avem elite in toate domeniile, dar nu sunt sprijinite de catre autoritatile statului. In aria umanistica ele sunt impartite in trei. Unii, nu multi, considera politica guvernamentala ca fiind foarte benefica si o lauda de cate ori au ocazia. Majoritatea insa prefera sa nu spuna nimic. Exista si o a treia categorie care a ales sa spuna lucrurilor pe nume si sa dea in vileag trista realitate cu care ne confruntam. De ce se abtin cei mai multi? Ar fi bine sa-i intrebam!
Astazi nu mai poti fi impiedicat sa vorbesti decat daca ti-e frica sau daca esti santajabil. Si nu e bine, deoarece suntem intr-un moment de rascruce. Ne paste destramarea teritoriala. Inca din secolul al nouasprezecelea si pana la Unirea cea Mare, in toate provinciile romanesti, elitele au format opinia publica si au ajuns la un rezultat bun, indiferent de ,,haraielile” dintre oameni sau partide. Fara aceste elite, nu am fi ajuns nici la unirea principatelor nici la Romania Mare. Acum traim momente la fel de tensionate ca atunci, iar elitele noastre ar trebui sa se pronunte fara a mai face ,,joc de glezne”.
Un subiect deosebit de controversat, introdus cu o graba suspecta pe agenda de lucru a coalitiei de guvernamant, tine de ceva vreme capul de afis al agendei politice. Reorganizarea administrativ –teritoriala. Dumneavoastra ati trait si vremurile plaselor, ale raioanelor, regiunilor sau judetelor. Este necesara acum o asemenea aventura? Se justifica in vreun fel acest proiect, daca putem vorbi de vreun proiect in afara de o harta transata in felii frumos colorate?
- Organizarea teritoriala care a reiesit din intreaga noastra istorie este judetul si corespondentul sau din Transilvania, comitatul. A desfiinta judetele inseamna a ne desfiinta istoria. De fapt vad ca asta se si urmareste. Scoaterea istoriei romanilor din constiinta individuala, dar si din cea colectiva. Pentru stergerea de pe harta a judetelor s-au invocat nevoia de accesare a fondurilor europene, o micsorare a cheltuielilor cu aparatul administrativ dar si faptul ca judetele ar fi fost o gaselnita comunista. La o examinare mai atenta nu rezista nici un argument. De ce? Accesarea fondurilor europene nu depinde nici de configuratia regiunilor, nici de desfiintarea judetelor. In al doilea rand, cheltuielile nu s-ar micsora, ci dimpotriva ar creste prin schimbarea tuturor siglelor, actelor, traseelor de rezolvare a doleantelor cetatenilor, un aparat mai stufos la nivel regional si o concentrare a fondurilor spre ,, baronii regionali”. Este de asemenea absurd sa te gandesti ca o regiune ar putea prelua la nivel administrativ functiile a sase judete chiar si cu un aparat supradimensionat. Pana si comunistii au format raioanele, adica judete mai mici, in numar de 177, pe care le-au grupat in 28 de regiuni. Si sa nu uitam ca fiecare raion avea administrare proprie. Macar totul avea o logica…
Si in fine, cum ca judetele ar fi fost trasate sub regimul comunist, este cea mai mare gogorita. Ele au fost reinfiintate in 1968, reluandu-se traditia de baza a dezvoltarii Romaniei. In Moldova si Muntenia, judetele dateaza de la sfarsit de secol paisprezece, iar in Transilvania avem comitate inca din secolul treisprezece. Este o poveste care tine de insasi esenta istoriei noastre, nu e inventia vreunui domnitor. Sunt teritorii administrative generate de jos in sus, in functie de necesitatile oamenilor de rand si de aceea au legitimitate.
